Despre banalitatea vietii (si a mortii)

Am dat peste animatia asta din greseala. Si am fost foarte placut impresionati. Doi batrani care se pregatesc cu o serenitate si meticulozitate tipic englezeasca pentru un atac nuclear. Isi construiesc adapostul si asteapta bomba. Bomba vine, trece, ei ies si isi duc viata mai departe, pregatind ceai din apa de ploaie radioactiva, stand in sezlonguri in gradina admirand ceata deasa, intrebandu-se oare cine a castigat, amintindu-si de Churchill, Hitler sau Stalin cel dragut cu trabucul lui si asteptand serviciile de urgenta care ii vor ajuta si le vor arata cum trebuie sa procedeze in continuare. Serviciile nu vin, ei mor. Mor ducand conversatii de duminica despre politica, boala, magazinul de la colt ... si despre Dumnezeu. Inainte sa moara se intreaba daca nu cumva ar trebui sa se roage. Incearca sa o faca, dar nu prea stiu ce sa ii zica Dansului. Pe scurt, o moarte de duminica dupa o bomba nucleara de duminica...(cu muzica de David Bowie si Roger Waters, dar muzica nu prea se observa, ce discuta batraneii astia doi intre ei e suficient de plin de savoare ca sa nu mai fie nevoie de nici o muzica).